Sa astepti si sa crezi. Atat!
Aștept Doamne ca făgăduințele Tale
să se împlinească.
Mă simt istovit, mă simt fără
puteri și am alunecat în prăpastia disperării. Nu văd nici o
cale de ieșire și nu știu ce să fac. Inima îmi sângerează,
prea multe lovituri a primit, iar umerii îmi sunt încovoiați sub
povara grea. Întunericul mă înconjoară. Sufletul îmi e apăsat.
Nimeni din jurul meu nu mă poate ajuta și cred că nimeni nu îmi
înțelege starea pentru că nimeni nu știe ce se ascunde in spatele
unui zâmbet atât de larg și totuși atât de forțat.
Totuși gândurile îmi sunt îndreptate
spre Tine, Doamne. Inima mea tînjește după alinarea Ta și
sufletul meu se agață disperat de ultima fărâmă de credință.
Știu că bunătatea Ta nu are margini și credincioșia Ta rămâne
în veac! Cred că ceea ce ai rostit în dreptul meu se va împlini,
mai devreme sau mai târziu. Cred că mă vei ridica, îmi vei pune
piciorele pe stâncă și îmi vei ancora inima în dragostea Ta.
Cred că e un timp în care credința, nădejdea și dragostea îmi
sunt încercate. Eu cred, Doamne, fiindcă altceva nu pot face. Eu
cred fiindcă Tu niciodată nu m-ai dezamagit.
Am ales să ma lupt cu disperarea și
să izgonesc neliniștea din sufletul meu. Am ales să îmi ridic
privirea de la poverile mele și să mi-o îndrept spre Tine. Am ales
să nu mai privesc la cât de bine le merge celor din jurul meu ci să
fiu recunoscător că Tu mă curenți de tot ce e murdar ca apoi să
îmi dai o binecuvîntare mai mare decât tot ce am visat vreodată.
